duminică, 20 martie 2016

BASMUL

Valenţele educative ale basmelor

Valoare formativă a basmelor constă în faptul că ele stimulează procesele cognitive şi afective ale copiilor, contribuind la formarea trăsăturilor de voinţă şi caracter. Conţinutul lor impresionează prin problematica majoră a existenţei, prezentată într-o formă accesibilă: naşterea şi moartea, căsătoria şi fericirea, bogăţia şi sărăcia, timpul şi spaţiul, valoarea conduitei morale, etc. Citind basme copiii îşi formează reprezentări şi noţiuni despre dreptate, cinste, curaj, vitejie, perseverenţă, hărnicie. Desfăşurarea evenimentelor dintr-un basm le dezvoltă atenţia şi memoria, imaginaţia şi spiritul de observaţie. În basm, ca şi în joc copilul îşi satisface nevoia de acţiune. De multe ori în lumea din basm copilul caută şi găseşte un mediu compensatoriu, în care evenimentele şi personajele îi fac să fie fericit.
Din perspectivă formativă, conţinutul basmului şi mai ales eroii săi imprimă copiilor împlinirea imitativă. La o anumită vârstă basmul ajută la formarea gustului estetic şi dezvoltarea limbajului copiilor. Spre sfârşitul copilăriei îşi dau seama că nu există nici balaur, nici zmei, nici Făt-Frumos şi recunosc situaţiile şi personajele din basm ca pe o convenţie, deci se produce în percepţia lor un proces de „demitizare” a lumii încorporate în basmele pe care le părăsesc pentru alte lecturi.

Conceptul de literatura pentru copii:Basmul

Prin literatura pentru copii înţelegem operelor accesibile micilor cititori, indiferent dacă au fost scrise sau nu pentru ei. Ea constituie un domeniu al creaţiei literare şi poate fi apreciată în funcţie de criterile estetice ale acestuia. Ca sfera de cuprindere a literaturii pentru copii putem să includem aici basmele şi poveştile, legendele şi miturile popoarelor, poezia şi chiar dramaturgia pentru copii.
            Literatura pentru copii cunoaşte adevărata ei înflorire în secolul al XIX- lea şi importante au fost în primul rând operele scriitorilor francezi. (ex:Victor Hugo)

            În literatura română copilăria a apărut ca temă a operelor scriitorilor de la 1848 (Costache Negruzzi, Vasile Alecsandri, Alecu Russo şi Ion Ghica). Ea a continuat strălucit să apară în epoca marilor clasici  prin operele lui Mihai Eminescu, Ion Creangă sau George Coşbuc.
Basmul 
Definiţia basmului:
            În general, basmul este definit drept o creaţie epică, de origine populară în care elementele realului se îmbină cu cele fantastice. După George Călinescu „basmul e un gen vast, depăşind cu mult romanul, fiind mitologie, epică, ştiinţă, observaţie morală...”
            Basmul cuprinde naraţiunea unor întâmplări ale unor personaje imaginare (zâne, feţi-frumoşi, animale năzdrăvane) angajate în luptă cu forţe nefaste ale naturii (zmei, balauri, vrăjitoare) pe care le vor birui, pentru a evidenţia victoria binelui asupra răului.

Felurile basmelor (clasificarea)
            În funcţie de structură, personaje şi caracteristici ale naraţiunii, distingemtrei mari grupe de basme:
  1. Basme fantastice- în care dominant este elementul miraculos
2.      Basme nuvelistice- în care atmosfera este mai aproape de realităţi concrete ale vieţii rurale
3.      Basme animaliere- dezvoltate din vechile legende totemice (totem= animal sau plantă considerat la unele popoare arhaice obiect de cult)
Între basme şi poveşti nu există deosebiri esenţiale, doar că în primele predomină fantasticul. În basme deşi caracterul dominant este fantasticul, iniţial motivele de inspiraţie au fost aspectele vieţii, de aceea basmele au izvorât din năzuinţa omului spre mai bine, din dorinţa de a învinge răul şi greutăţile provocate fie de forţele naturii, fie de cele sociale. În general basmele sunt expresia dorinţei de dreptate şi de libertate, de bine şi de frumos.

Tema şi subiectele basmelor
Se afirmă în general că tema basmelor este lupta între bine şi rău care se termină totdeauna cu victoria binelui. Aceasta pentru că în basm sunt înfăţişate cupluri de opoziţii ca: bunătate-răutate, frumuseţe-urăţenie, adevăr-minciună, curaj-laşitate, modestie-îngâmfare, etc. Aşadar tema este reflectarea unui aspect general al realităţii, surprins artistic în opera literară. De exemplu: dragoste, natura, destinul, etc. Subordonat temei este motivul, de exemplu: motivul mărul de aur sau cifrele simbolice (3,7,...). Aceste motive pot fi dinamice (schimbă situaţia eroilor) şi motive statice care nu influenţează povestirea.
            Subiectul este construirea artistică şi înlănţuirea evenimentelor în opera literară. Subiectele basmelor sunt variate şi bogate. În basmele diferitelor popoare se găsesc subiecte şi personaje asemănătoare sau identice, fapt care dovedeşte apropierea spirituală a popoarelor, identitatea lor de aspiraţii de-a lungul veacurilor şi circulaţia liberă a motivelor folclorice. De exemplu: aceleaşi motive şi aceleaşi personaje care apar în povestea „Motanul încălţat”, prelucrată de Ch. Perrault după un basm popular francez, se găsesc şi în povestea populară rusească „Kuzma cel peste noapte îmbogăţit”. Personajul „Cenuşăreasca” îl aflăm la francezul Perrault, la Fraţii Grimm, la povestitorii ruşi. Deci asemănarea subiectelor şi prezenţa aceloraşi personaje, chiar dacă au alte nume, dovedesc universitatea basmelor.

Personajele  
            Personajele basmelor sunt în majoritate, învestite cu puteri supranaturale. Ele sunt grupate în două categorii: unele reprezintă forţele binelui şi altele forţele răului. Specificul lor constă în faptul că nu au decât o singură trăsătură de caracter care este îngroşată la maximum.
            Fiind dotate cu însuşiri excepţionale, unele sunt personificări ale bunătăţii, dreptăţii, frumuseţii, curajului, vitejiei, cinstei, iar altele sunt simboluri ale fătărniciei, ale urăţeniei, ale răutăţii sau laşităţii.
            Caracterul eroilor şi acţiunile lor sunt delimitate cu stricteţe: nu existe luptă între sentimente diferite în sufletul aceluiaşi personaj.  Personaje intermediare nu există, ele fiind ori pozitive, ori negative, iar victoria va fi întotdeauna de partea binelui.
            Basmele înfăţişează o lume exotică, de tipuri umane de o frumuseţe ideală, de un rar simţ cavaleresc, dar creează şi tipuri stranii, monstruoase, situate la polul opus eroilor pozitivi.
Referitori la clasificarea personajelor studiile moderne au trecut de la clasificarea simplistă (în pozitive şi negative) la una bazată pe esenţa fiinţei umane şi a caracterului, nu după rang social, ci după starea biologică. După acest criteriu,personajele din basm se clasifică în:
a)      Grupa seniorilor
b)      Grupa eroilor activi
c)      Grupa opozanţilor
d)      Grupa actanţilor

a)      Grupa seniorilor
Cuprinde personajele bătrâne caracterizate prin pasivitate. Acestea sunt: împăraţi, împărătese, moşneag, babă sau fraţi mai mari ai eroului. Împăraţii bătrâni suferă pentru că nu au copii; funcţionând după regula pasivă, ipostaza împăratului este ştearsă, el nehotărând nimic, nici chiar când este vorba despre familia sa. Rolul împăratului este decorativ, formal, el limitându-se la declanşarea acţiunii basmului. Chiar când declară război, împăratul nu se remarcă prin fapte de vitejie, cursul evenimentelor fiind schimbat de feciorul cel mic.
În unele naraţiuni împăraţii se prefac în urşi sau balauri pentru a testa curajul feciorului sau fetei hotărâţi să plece în lume.
În basmele româneşti de multe ori ei sunt denumiţi prin culori: Roşu-Împărat, Verde-Împărat, etc. Numele nu are corespondenţe cu anumite valori morale, poate avea însă valori simbolice. Nici împărătesele şi nici fraţii mai mari ai eroului nu au roluri active în desfăşurarea acţiunii.

b)      Grupa eroilor activi
Din această grupă fac parte cei cu iniţiativă, caracterizaţi prin spirit de aventură şi curaj.
Personajul sau eroul central al basmului este fiul cel mic(prâslea) caracterizat prin antiteză cu fraţii săi mai mari. De obicei el este numit Făt-Frumos (bărbat tânăr). Opus fraţilor mai mari şi adversarilor, Făt-Frumos se distinge prin bunătate, înţelepciune, curaj, calităţi pe care le dovedeşte treptat, trecând anumite probe. În incipitul naraţiunii, viitorul erou apare total lipsit de trăsături eroice menit să-i justifice ascensiunea. El este fiul cel mic, slab, neajutorat, chiar „prostănac” de care râd fraţii şi părinţii. În societate patriarhală, la moartea tatălui, fiul cel mare devine capul familiei, cu drepturi nelimitate asupra celorlalţi fraţi. Datorită acestui obicei, fiul cel mic este o victimă, deci simpatiile se îndreaptă pe el şi basmul îl transformă în erou. În basmul fantastic există şi alte personaje pozitive, dar unul singur devine erou. Reuşita lui depinde de o serie de condiţii ca o naştere neobişnuită, calităţile lui pozitive, ajutorul actanţilor sau forţa adversarului.
            Naşterea lui Făt-Frumos este ilogică din punct de vedere raţional, însă tocmai prin neobişnuitul ei, faptele lui Făt-Frumos sunt justificate. După naştere, le fel de miraculoasă este şi dezvoltarea viitorului erou, care creşte într-un an cât alţii în zece. Toţi eroii basmelor pleacă într-o călătorie, fie pentru a-şi căuta norocul, viitoarea soţie, pentru a elibera fete răpite de zmei, pentru a ajuta un împărat, etc.
            Drumul devine un parcurs ai iniţierii. Eroul trebuie să treacă de nişte probe sau trepte până a dovedi că este un personaj care şi-a desăvârşit  personalitatea. Singur, Făt-Frumos nu poate înfăptui nimic, în ascensiunea sa; până în momentul când devine împărat el este ajutat de confidenţi care îi dau sfaturi bune, de animale care îl ajută pentru că şi el a fost generos şi de obiecte miraculoase (paloş, suliţă, bici, etc.). El e conceput la dimensiunile reale ale pământenilor, adică nu este dotat cu o forţă fizică supraomenească, ci îşi învinge adversarii fie prin isteţime, fie cu ajutorul actanţilor.   
            Eroina în basmul românesc este fata de împărat, care cel mai des se numeşte „Ileana Cosânzeana”. Calitatea dominantă a erionei este frumuseţea strălucitoare, comparată cu astrul zilei: „la soare te puteai uita, iar la dânsa ba”. Ea locuieşte într-un loc inaccesibil pentru un om obişnuit: „în lumea de dincolo”, „în căsuţa din vârful copacului cu crengile în cer”, sau „în stâna de piatră”. De cele mai multe ori este prizoniera unui zmeu sau a unei vrăji, care o ţine captivă. Când nu are origine împărătească, eroina se aseamănă cu fata din popor, săracă dar harnică şi modestă, îndurând suferinţe multe din partea mamei vitrege sau a unei stăpâne bogate şi rele. Prin modestie, perseverenţă şi isteţime, învinge toate greutăţile şi este fericită alături de soţul ales. În principal eroina basmului fantastic este simbolul ideii de „frumuseţe râvnită”. Personajele de acest gen sunt de obicei „pasive” şi există pentru a fii răpite de zmei, iar apoi să fie salvate de erou.
            În basmele fantastice apar ca antiteză a zmeilor, zânele. Acestea sunt: fiinţe cu farmec, cu calităţi morale ideale. Cuvântul „zână” în limba română derivă probabil din Diana, zeiţa, care în mitologia romănâ era considerată simbol al luminii şi ocrotitoare a vânătorii. În basmele fantastice zânele pot apărea metamorfozate în broaşte sau păsări, care au puterea miraculoasă de a se da de trei peste cap, devenind frumoase şi putând deveni soţii ale fiilor de împărat. În alte basme zânele se însoţesc cu muritorii, pierzându-şi calitatea de nemuritoare.


            c) Grupa opozanţilor sau adversarilor
            Îi cuprinde pe cei care se împotrivesc eroilor activi: zmei, balauri, diavoli, scorpii, Muma-Pădurii. Fiind operă epică, basmul se axează pe ideea de intrigă şi conflict. Eroilor le stau în cale opozanţii.
Zmeii cunosc diferite ipostaze, el este de cele mai multe ori un monstru, făptură pluricefală(3,6,9 capete). Apoi zmeu este o făptură zburătoare care poate sufla flăcări pe nări şi pe gură. Ca trup, este de dimensiunea uriaşilor: „o falcă îi ajunge la răsărit, una la opus”. În basm cititorul întâlneşte pe zmeul „răpitor” – care răpeşte fete de împărat – pe zmeul „ameninţător” şi „asediator” – care asediează un oraş pentru a i se dă o fată ca să o ia de nevastă sau să o mănânce – pe zmeul „păzitor” al hotarelor de pe tărâmul celălalt, sau pe zmeul „devorator”, dornic mereu să-l înghită pe erou. De felul său zmeul e nemuritor şi invincibil, fiind înzestrat cu putere herculeana cu simţ olfactiv foarte dezvoltat, violent şi crud, având porniri canibalice; urmărindu-l pe erou el se poate metamorfoza în balaur, pom, floare, fântână, ca mijloc de apărare. Cu toată forţa lui fizică supranaturală zmeul este fricos, lipsit de facultatea de a raţiona, nătâng, fapt pentru care poate fi păcălit şi omorât de un pământean isteţ.
            Mai rele decât zmeii sunt zmeoaicele. Zmeoaica bătrână îşi iubeşte cu patimă feciorii, răzbunându-i cu cruzime când sunt omorâţi. Ea are puteri uriaşe: zboară, se caţără pe munţi, îi împietreşte pe duşmani, mănâncă pomii, găureşte piatra, etc.
            Balaurul este un duşman des întâlnit în basme. Este monstruos prin dimesiuni, putere şi vitalitate, crescându-i la loc capetele tăiate. În basmul românesc balaurii sunt de mai multe feluri: unii cu aripi, aruncă pe gură foc şi smoală, au până la 12 capete. El este distrugător şi rău, reprezentând piedică în drumul spre restabilirea dreptăţii, pe care merge Făt-Frumos.
            Diavolul. În basmul fantastic românesc diavolul este un personaj complex. El poate întruchipa chipul Satanei, ca duşman al omului care fură fete sau le chinuie, dar adesea poate fii uşor păcălit. Două personaje cu apucături malefice sunt Gheonoaia şi Scorpia. Ele sunt de obicei surori şi personifică femeia rea, urâcioasă şi cicălitoare. Ele stăpânesc moşii întinse şi pedepsesc pe oricine care le calcă.
Muma-Pădurii este la fel de fioroasă, rea dar poate fi învinsă de Făt-Frumos.


d) Grupa actanţilor
            Actanţii sunt agenţi narativi, adică procedee declanşatoare de episoade, de ivire a noi evenimente. Aceştia sunt obiecte miraculoase(numite auxilia), personaje cărora li se destăinuie(confidenţi) şi fiinţe fără de care nu poate reuşi(adjuvanţi).
Obiectele care sunt în categoria auxiliilor îl ajută pe erou în luptele sale cu opozanţii. Acestea pot fi: paloş, suliţă, arc şi săgeţi, buzdugan, cuţit, perie, etc. Aceste obiecte se fac simţite în relaţia basm - element miraculos. Obiectele acestea sunt fermecate, acţionează la porunca omului şi contribuie la reuşita eroului. Trăsătura lor carecteristică constă în faptul că ei nu aduc efectul dorit dacă au căzut în mâinile unui personaj nepriceput, leneş, lacom sau necinstit. Ele slujesc unui om drept, harnic şi cinstit, cu ajutorul lor eroul basmului învinge piedicile puse înaintea sa. Când posesorul lor e deposedat de acele obiecte, eroul îşi pierde puterile şi rămâne la discreţia opozantului. În concluzie obiectele miraculoase încifrează idei morale şi sociale, deci valori simbolice.
Confidenţii dau sfaturi eroului şi îi arată drumul cel bun. Acestea pot fi: un moş sau o babă, un câine, calul năzdrăvan, Sfânta Lună, Sfântul Soare, Sfânta Miercuri, Sfânta Vineri sau Sfânta Duminică. Calul năzdrăvan e sfetnicul şi prietenul cel mai apropiat al lui Făt-Frumos. El trece de multe ori din sfera confidenţilor în cea a adjuvanţilor. La începutul naraţiunii în general calul e slab şi bolnav, însă mănâncă jar şi devine năzdrăvan, putând să zboare „ca vântul şi ca gândul”. El fuge cu eroul din faţa zmeoaicei şi are în ureche tot feluri de obiecte trebuincioase: gresie care se preface şi munte de piatră, perie care se transformă în pădure deasă, inel, săgeţi, arc, etc. Calul vorbeşte, dă sfaturi, uneori se substituie lui Făt-Frumos. El are roluri multiple, în special cel de a străbate fulgerător spaţiul şi de a-l purta pe erou unde doreşte.
            Adjuvanţii eroului formează o clasă bogată şi diversă, pentru că săvârşesc acte generoase pentru tovarăşii de drum. Pentru binele făcut fiinţelor umile, ele îi fac drept recompensă daruri şi la nevoie îl ajută. Din rândul adjuvanţilor fac parte animale şi păsări (furnică, albină, corb) sau personaje cu însuşiri supranaturale (Flămânzilă, Setilă, Ochilă, Gerilă sau Păsări-Lăţi-Lungilă). Mai pot să fie uriaşi sau forţe personificate ale naturii(chrivăţul, vântoase, etc.). O reminiscenţă din mitologia romanilor sunt ursitoarele care apar la naştere şi sunt prevestitoare bune sau rele ale vieţii omului. Toţi aceştia au rolul de a înlătura piedicile din calea eroului, simbolizând ideea de prietenie şi ataşament.


Compoziţia şi stilul basmelor

            Compoziţia basmelor se distinge în primul rând prin acele formule tradiţionale pe care nu le întâlnim în alte opere literare. Acţiunea e plasată într-un timp mitic, neverosimil, imposibil pentru logica raţiunii obişnuite: „când curgea râul de lapte”, „când umbla Dumnezeul cu Sfântul Petru pe pământ”, „când toate animalele trăiau laolaltă”. La fel de neverosimil e spaţiul întâmplărilor din basme: „într-o pădure fără copaci”, „într-un sat fără case”. Spaţiul poate fi subpământean, adică „tărâmul celălalt”, dar şi pământean, însă plasat departe de cel în care vieţuiesc povestitorul cu ascultătorii săi: „peste nouă mări şi nouă ţări”. Acestea se numesc formele introductive sau iniţiale. Ele transpun cititorul în atmosfera feerică a basmului, în lumea irealului şi îi captivează atenţia. Timpul vag şi locul unde petrec faptele din poveste („A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi nu s-ar povesti”), ca şi tenta ironică îi sugerează cititorului că lumea ficţiunii e de scurtă durată şi nu este obligat să-l crede cu totul pe povestitor („când se potcovea purecile”, „când porcii vorbeau în versuri”, „când găinile aveau dinţi”, „unde se bat munţii în capete”, etc.).
Formulele mediane sau de mijloc au funcţia de liant între diferite epizoade ale naraţiunii sau între narator şi cititor: „un tăciune şi un cărbune, spune poveste, spune...”, „hai înainte cu poveste, că înainte mult mai este...”.
Formulele finale au rolul de a-l reduce pe cititor din planul ficţiunii în cel real, din lumea fantasticului în aceea în care vieţuieşte: „şi-am încalecat pe o şah şi v-am spus povestea aşa”, „am încălecat pe o căpşună şi v-am spus o gogonată minciună”, „şi trăiesc şi astăzi, dacă nu au murit încă”.
Pe lângă aceste formule basmul are ca specific stilistic repetiţia. Eroii şi acţiunea sunt grupate pe principiul trinităţii: ei luptă cu trei zmei, eliberează pe cele trei fete, există trei palate, trei probe, dar şi şapte inimi nouă mări şi nouă ţări. Pe lângă repetiţie naratorul foloseşte alte două figuri de stil: antiteza, pentru a sublinia lupta cu opozanţii şi hiperbola, pentru a scoate în evidenţă trăsăturile excepţionale ale erolilor.

vineri, 17 ianuarie 2014

CULOAREA AUREI

Quiz: Ce culoare are aura ta?

Aura este campul de energie care inconjoara toate fiintele vii din Univers. Fiecare astfel de camp are o culoare specifica iar acest lucru poate spune multe despre caracterul si personalitatea unui om.
Fa quiz-ul si afla care este culoarea aurei tale.

Citeste: http://www.kudika.ro/quiz/31800/r/Quiz-Ce-culoare-are-aura-ta.html#quiz-answer#ixzz2qg3FPZr8
Follow us: @Kudika_ro on Twitter | www.kudika.ro on Facebook


Aura ta este albastra

Esti un om cu foarte multa caldura sufleteasca. Esti generos, bland si ai rabdare cu cei din jurul tau. Acest lucru nu te face insa si emotiv. Nu iti pierzi capul in situatii limita si cei din jur se bazeaza pe tine. Tu esti stalpul familiei sau al cercului de prieteni. O buna parte dintre oamenii cu aura albastra au si puteri extrasenzoriale, uneori in faza latenta, alteori foarte evidente.



<script language="javascript" type="text/javascript" src="http://img.kudika.ro/js/quiz/31800/31800_c.js"></script>


joi, 12 septembrie 2013

LOMBOSCIATICA



                          Eliminarea depunerilor calcaroase din organism [depunerile de pe coloană numite ciocuri de papagal sau din articulaţi. Pentru o mai bună eficienţă reţeta de mai jos trebuie dublată de un regim de eliminarea toxinelor din organism. Reţeta a fost verificată şi a dat rezultate foarte bune.



                          În primele două zile se vor fierbe câte 5gr foi de dafin în 300ml apă, timp de 5 minute după ce începe să fiarbă. Această operaţie se face seara, apoi se pune fiertura cu tot cu frunze într-un termos. Se va bea în cursul zilei următoare circa 1 lingură [10ml] din extract, din 30 în 30 de minute, începând din clipa din care vă sculaţi până când vă culcaţi.



                          În următoarele 3 zile se va mări cantitatea de frunze de la 5gr la 25gr fierte la fel în 300ml apă, şi ţinute toată noaptea în termos. Ziua se va respecta aceleaşi indicaţi. Se va face o pauză de 7 zile, după care se va repeta tratamentul încă 3 zile, folosind o doză zilnică de 25gr frunze de dafin.

duminică, 7 aprilie 2013

Lichioruri si vinuri din fructe

Lichior de gutui

Amestecaţi 1/2 litri ţuică bună [de prună] sau alcool de cereale cu 1şi 1/2 zeamă de gutui pe care o obţineţi cu ajutorul mixerului. Adăugaţi 2gr scorţişoară, 80gr cuişoare, 50gr migdale amare şi puţină nucuşoară [pudră]. Lăsaţi-o să se macereze 2 luni. Preparaţi un sirop de zahar şi turnaţi-l peste lichior. Filtraţi si puneţi-l la sticle. Acest lichior este recomandat in caz de: indigestie, arsuri, balonări. Beţi un păhărel după mese.   

 

VIN DE LAMAIE 

 Turnaţi intr-un litru de vin roşu bun o lingura de zahar tos, apoi o lămâie fără coajă, tăiata in felii subţiri. Adăugaţi o para tăiata bucatele si putina scorţişoara. Lăsaţi să stea câteva ore, apoi adăugaţi o linguriţa de coniac. Se serveşte cu cuburi de gheata si sifon.



Sirop de brad            Se culeg mugurii de brad [vârfurile tinere care în fiecare primăvară] nu se spală. Se culeg atâţi cât să umple un borcan de 5kg. Pe fundul borcanului se pune zahăr cam de două degete peste care se pun muguri de brad cam de trei degete, se apasă bine după care se pune iar zahăr şi se continuă până se umple borcanul. Ultimul strat trebuie să fie de zahăr. Se leagă bine borcanul cu celofan şi capac după care se va îngropa în pământ la 30-40cm şi se va scoate atunci când se apropie îngheţul, aproape de iarnă. Cine nu are posibilitatea să-l îngroape trebuie să ţină borcanul într-o cămară răcoroasă şi întunecoasă. După ce se dezgroapă, dacă a mai rămas zahăr se amestecă cu o lingură de lemn, se acoperă bine şi se lasă la loc întunecos încă 2 săptămâni. Siropul obţinut se va pune în sticle cu dop de plută. Acest sirop combate durerile de gât şi previne gripa, fiind bun şi pentru astm  .

Vin de aloe

Un kg şi jumătate de frunze mari de aloe, in vârstă de 3-5 ani, se trece de maşina de tocat carne (înainte de a se folosi, planta nu se udă vreme de 5 zile). Se adaugă 2,5kg miere de albine, 3,5 l vin roşu de 14-18 grade. Se amestecă toate ingredientele, se bagă intr-un borcan de sticlă şi de pune in cămară la loc întunecos şi răcoros vreme de 5 zile.
           
        Mod de administrare: in primele 7 zile se ia câte o linguriţă de amestec, de 3 ori pe zi, cu 2 ore înainte de masă. In următoarele săptămâni, se ia câte o lingură de 3 ori pe zi cu o oră înainte de masă. Durata minimă a unei cure este de 2-3 săptămâni sau o lună.
                   Afecţiunile pentru care poate fi utilizată: ulcere, gripă, angină, dureri de cap, boli de dinţi, mastoidită, astenie nervoasă, alcoolism, trombanegite, eczeme, astmă, scleroză, reumatism. In primele de zile de tratament, bolnavul capătă o poftă de mâncare accentuată. Pe durata curei se exclud din alimentaţie laptele şi ouăle. Se consumă cât mai multe fructe şi supe de legume.


 

sâmbătă, 16 martie 2013

CRESTEREA PERFORMANTELOR INTELECTUALE

MEMORIA

Recomandări generale : stressul şi grăsimile fac mintea grea, fumatul, alcoolul, nopţile nedormite şi viaţa dezordonată nu ne vor duce niciodată la creşterea performanţelor intelectuale. Presupunând că organismul este sănătos ce trebuie să facem pentru a avea o gândire mai clară, capacitatea de concentrare mai bună şi îndelungată. O condiţie de bază este evitarea pe cât posibil a stressului, plimbări în aer liber, activităţi casnice plăcute etc. Un alt factor care influenţează în mod deosebit evoluţia noastră este alimentaţia. Marele duşman al sănătăţi noastre este grăsimile mai ales cele care nu se văd, cum ar fi cele din mezeluri.
Gândirea clară : ea este asigurată de o alimentare bună a creierului cu oxigen. Acest lucru este realizat de vitamina E, potasiu şi sulf.
                      1.  Vitamina E: ea se găseşte în soia, germeni de grâu, cereale integrale, ouă, spanac şi alte verdeţuri, ulei de porumb, ulei de măsline, ulei de floarea soarelui.
                      2.  Potasiu : are şi el rolul de a alimenta creierul cu oxigen. El se găseşte în citrice, pepene galben, mere, banane, frunze de mentă, cartofi, seminţe de floarea soarelui.
                      3.  Sulful : el se găseşte în carne slabă de vită, peşte, ouă, varză, fasole uscată, usturoi.
                      4.  Ceapa : se poate mânca o jumătate de ceapă pe zi.
                      5.  Ghimbirul : o salată care conţine ghimber este suficientă pentru o zi.
6.     Chimenul : stimulează gândirea creativă, cei care au nevoie de inspiraţie pot bea constant ceai de chimen [2 linguriţe de seminţe zdrobite se opăresc cu o cană de apă clocotită].    
                   Capacitatea de concentrare şi buna funcţionare a creierului:                       este asigurată în primul rând de vitaminele din complexul B, ele măresc puterea de concentrare şi menţin sănătatea sistemului nervos.
1.      Vitamina B1 : are efect asupra sistemului nervos, asigurând creşterea randamentului intelectual.
2.      Vitamina B6 : îmbunătăţeşte funcţiile mentale, ajutând şi la producerea de transmiţători nervoşi.
3.      Vitamina B12 : sporeşte capacitatea de învăţare, în special în privinţa asimilării de material nou. Deficitul de B12 poate duce la unele boli mentale.
4.      Vitamina C: contribuie la creşterea coeficientului de inteligenţă.
5.      Zincul : asigură vioiciunea mentală. Alimentele bogate în zinc sunt carnea, ficat, peşte, germeni de grâu, drojdie de bere, seminţe de dovleac, ouă, muştar.
6.      Fosforul : este necesar pentru transmiterea impulsurilor nervoase. El se găseşte în peşte, carne de pui, cereale integrale, ouă, nuci, seminţe, rădăcină de ţelină.
7.      Acid folic : sporeşte capacitatea de concentrare, al se găseşte în : germeni de grâu, spanac, seminţe de floarea soarelui, produse lactate, avocado.
8.      Lisina : este un aminoacid esenţial care asigură dezvoltarea capacităţii de concentrare. Dacă sunteţi obosiţi şi incapabili să vă concentraţi, aveţi ameţeală şi greaţă, sigur aveţi lipsă de lisină. Ea se găseşte în peşte, lapte, carne, brânză, drojdie de bere, ouă, produse di soia şi toate alimentele bogate în proteine.
9.     De asemenea, scoicile şi creveţii reprezintă o hrană ideală pentru creier, facilitând atenţia şi puterea îndelungată de concentrare, 100gr de creveţi pe zi sunt suficienţi.       
                        Memoria : întărirea memoriei este determinată în primul rând de vitamina C. Ea combate stressul şi întăreşte organismul. Se găseşte în : floarea soarelui, ouă, cereale integrale, citrice, kiwi, ananas, vegetale cu frunze verzi [păpădiea]. Manganul este un alt element care întăreşte memoria. El se găseşte în nuci, mazăre, sfeclă, vegetale cu frunze verzi. Persoanele care suferă de pierdere de memorie trebuie să-şi asigure cantităţi suficiente de mangan.                    

                      1. Morcovi : sporesc capacitatea de memorizare, o salata de morcovi cruzi , cu undelemn şi lămâie pe zi este foarte indicata .
                      2. Ananasul : este fructul ideal, cine trebuie sa tina minte texte lungi ori partituri muzicale are nevoie de multa vitamina C . Ananasul mai conţine mangan si are extrem de puţine calorii . Se recomanda un pahar de suc pe zi .

Plantele şi inteligenţa : ceai pentru stimularea gândiri

  Aveţi nevoie de următoarele plante : cătină + măceşe + traista ciobanului + mătase de porumb. Prepararea ceaiului : se pune la fiert 1litru de apă, când acesta clocoteşte, se pun 2 linguri de măceşe zdrobite. Se lasă să fiarbă 5 minute. Se adaugă apoi 2 linguriţe de fructe de cătină, se ia de pe foc şi se mai adaugă 1 linguriţă de traista ciobanului şi 1 linguriţă de mătase de porumb. Se lasă apoi acoperit 10 minute. Se beau 3-4 căni pe zi pe o perioadă de 3 săptămâni. Acest ceai conţine vitamine, acizii şi aminoacizii necesari creierului pentru creşterea performanţelor intelectuale.
O altă planta care întăreşte memoria este roiniţa [meliiisa officinalis]. Se pot bea 3 căni de ceai pe zi sub formă de infuzie, făcut dintr-o linguriţă de plantă la o cană de apă. Tot pentru întărirea memoriei poate fi folosita ventrilica [veronica officinalis] în perioadele cu activitate intelectuală deosebita.
Un bun stimulent al memoriei este şi uleiul de coriandru. Se pot lua 3-5 picături, de 3 ori pe zi, după mese.
Se recomandă cura cu suc de ţelină, morcovi şi păstârnac sau cura cu suc de mere. Toate sucurile se beau cu înghiţituri mici, înainte de mase, pe nemâncate şi nu se păstrează de pe o zi pe altă.
                      Cura cu polen : câte o linguriţă de trei ori pe zi, cu 30 de minute înainte de fiecare masă. Polenul se poate consuma ca atare sau amestecat cu puţină miere. Durata curei este de 30 de zile, iar după o pauză de 2 luni se reia. Se fac maximul 3 cure pe an.
                      Concluzi şi recomandări : pentru a spera în performanţe ale activităţi intelectuale este necesar ca alimentaţi noastră să conţină preponderent alimente de origine marină [peşte, scoici, creveţi etc.] organe [ficat, rinichi, inimă, creier] carne slabă de pasăre, legume cu frunze verzi, cereale integrate [pâine neagră, graham] ouă, brânzeturi, seminţe de floarea soarelui, dovleac, alune etc. Zilnic se pot lua 2 linguri ulei de porumb, dimineaţa şi seara, pentru necesarul vitaminei E. De asemenea cure de drojdie proaspătă de bere 1-2 linguriţe pe zi.
Înaintea unui examen se recomanda să se bea dimineaţa un pahar de suc de lămâie îndulcit cu miere de albine. Afinele sunt, de asemenea un aliment ideal pentru perioada cu studiu îndelungat, se pot consuma ca atare sau suc. 2-3 pahare trebuiesc mâncate de mai multe ori pe zi.
Morcovi sporesc capacitatea de memorare, este foarte bună o salată de morcovi cruzi cu lămâie şi puţin ulei consumată înaintea de a începe să memoreze un curs sau o lecţie. Cu efect asemănător este şi salata de varză crudă sau consumul de nuci. Foarte bun este şi uleiul de peşte care se găseşte în farmacii şi sub formă de pastile.
          Foarte indicat în anumite perioade de efort intelectual este revitalizantul natural  HERCULES care conţine : cătină, polen, miere naturală, vitaminele A, B1, B5, B6, B9, B12, P, PP, C, D, acid folic, lecitină, inozitol şi 10 minerale şi oligoelemente printre care : mangan, calciu, cupru, fier, siliciu, magneziu, zinc. Acest revitalizant înlătură stressul, oboseală, întăreşte memoria, ajută la vindecarea multori boli şi stimulează în mod deosebit irigarea creierului. Dozele sunt variate intre 2-3 linguriţe până la 1-2 linguri pe zi după mese. Nu se recomandă seara şi celor ce au diabet.
                       

                                      Fericire

          Ardeii iuti : cu cat sânt mai iuti cu atât mai bine . Substanţele aromatice pe care le conţin stimulează hormonul fericirii . Preferaţi ardeii roşi .
          Căpşunile : au gust bun si atenuează stressul , dau un sentiment de confort
spiritual consumaţi circa 150gr pe zi .

                                      Învăţătura

          Varza : înlătură nervozitatea , procesul de învăţare decurge fără stress . Se recomanda sub forma de salate din abundenta mai ales in perioada examenelor.
          Lămâia : împrospătează memoria, sporeşte capacitatea de memorare. Se recomanda un pahar de suc de lămâie cu miere de albine înainte de teze sau examene .
                          Afinele : sunt un ideal aliment pentru perioada de studii . Trebuie mâncate de mai multe ori pe zi , pentru a activa irigarea creierului cu sânge . Cele mai indicate sunt fructele proaspete doua trei căni pe zi.

        
                              Concentrarea

          Ceapa : se recomanda contra oboseli pshice, a surmenajului intelectual . Ceapa subţiază sângele, îmbunătăţeşte compoziţia de oxigen a creierului . Recomandat cel puţin o jumătate de ceapa pe zi .
          Nucile : întăresc nervi.
          Ghimbirul : este o planta  rădăcinoasă din care se face un rachiu medicinal . În occident este considerată ca o planta minune, substanţele ce conţin aceasta planta eliberează mintea pentru noi idei . Sângele se subţiază, creierul este oxigenat mai bine
          Se recomanda o jumătate de rădăcină de ghimbir pe zi pregătită in salata .
          Chimenul : poate provoca fulgere de gândire, substanţele conţinute stimulează întreg sistemul nervos al creierului . Cine are nevoie de inspiraţie sa bea constant ceai de chimen . Doua linguriţe zdrobite de chimen se opăresc cu o cana de apa clocotita .
                                     

Alte produse

                          Uleiul de peste : este indicat uleiul de peste in capsule care se poate lua foarte uşor, şi se găseşte în Farmacii. Este indicat in perioadele de stress intelectual si înaintea examenelor
          Soia : este considerata  O BOMBA NATURALA DE LECITINA  se găseşte in toate magazinele particulare arăbeşti .
          Zaharul natural : creierul are nevoie de multa glucoza pentru a funcţiona


Nu folosiţi zahar industrial, preferaţi zahar din hidranţi de carbon .
  



TERAPIA PRIN CRISTALE- CRISTALOTERAPIA-

                              Cristalele : pietrele semi sau preţioase, specialişti sunt de părere că pietrele preţioase trebuie primite în dar sau găsite de noi înşine. Imediat ce aţi intrat în posesia unei astfel de piatră, trebuie s-o curăţaţi lăsând-o sa stea 30-70 de ore într-un vas cu apă de mare sau apă în care s-a pus sare de mare. Mai târziu trebuie curăţată o dată la câteva săptămâni. Piatra trebuie expusă la soare , pietrele ‚opale’ trebuiesc expuse la lumina lunii în nopţile cu clar de lună. Prin acest mod ele îşi reîmprospătează puterea necontenit. Piatra trebuie ţinută mai tot timpul asupra noastră.
                        Ametisul : această piatră de culoare violet are puteri tămăduitoare minunate. Ea creează legătura cu intuiţia şi cu puterea de autovindecare. Este eficientă mai cu seamă împotriva insomniei, neliniştii interne şi fricii.
                        Acvamarina : piatră de apă ne poate ajuta împotriva răului de mare şi a tulburărilor de micţiune [urină] , dar se pare că purifică şi apa. Înlătură proastă dispoziţie şi promovează gândirea liberă.
                        Coralul : ajută la digestie, alină durerile de cap, vindecă afecţiunile cavităţii bucale, promovează conştiinţa de sine şi asigură echilibrul sentimental.
                        Cunzita : această piatră a fost descoperită abia în anul 1902. Culoarea roz saturat ajută mai ales în suferinţele femeilor, cauzate de neacceptarea feminităţii, dar este de folos şi acelor femei care n-o scot la capăt cu toate aspectele sexualităţii. Piatra calmează , vindecă şi ne sporeşte încrederea în noi înşine.
                        Cuarţul : forme transparente, ca de pildă cristalul de stâncă, stimulează calităţile bărbăteşti, în vreme ce speciile lăptoase, opace, posedă puteri femeieşti. Dacă nu vă puteţi împăca cu nedreptăţile vieţii, alegeţi pietrele transparente. Dacă aveţi nevoie de linişte şi înţelegere, alegeţi-le pe cele opace. Cuarţul trandafiriu este blând şi ajută la domolirea emoţilor puternice, de exemplu după o ruptură survenită între două persoane. 
                        Diamantul : este piatră preţioasă cu puteri deosebite. Ea ne poate ajuta să ne găsim direcţia în viaţă şi ne întăreşte curajul.
                        Hematita : după cum arată şi numele, piatra aceasta are o acţiune benefică în cazul bolilor sângelui, cum ar fi dereglările menstruale sau emoragiile nazale. Ea ajută la primenirea sângelui şi ne învaţă, să fim mai siguri pe noi şi mai calmi atunci când dăm de greutăţi.
                        Granatul : are o acţiune benefică în sfera problemelor sexuale. El poate schimba şi excitabilitatea exagerată, dar şi lipsa interesului sexual. Conferă siguranţă de sine şi reglementează tensiunea arterială.
                        Lapislazuli : în antichitate era considerată ‚piatra regească’ culoarea sa albastră aurie era cuplată cu talentul vizionar, el creând legătura dintre lumea noastră şi lumea umbrelor. Preoţi îşi fardau pleoapele cu lapislazuli pisat şi îl purtau sub formă de podoabe. Această piatră le este de folos tuturor celor care aşteaptă o uşurare sau celor introduşi într-o religie.
                        Opalul : S-au spus multe lucruri rele despre această piatră , uni cred că aduce ghinion. Cu opalul trebuie umblat cu mare atenţie, pentru că se cojeşte uşor. Este o piatră de apă şi-ar trebui înmuiat cât mai des în apă rece şi expis la lumina lunii. Opalele reîmprospătează energiile spirituale şi fizice.
                        Perlele : perla triumfă asupra ostilităţii, a urmărilor rele şi este remediul pentru speranţă şi forţa interioară. Atunci când îşi pierde luciul, forţele acestea interne sunt şi ele iremediabil pierdute.
                        Safirul : ‚piatra controlului’ este eficientă împotriva tentaţilor mărunte şi poartă gândurile spre sfere mai înalte. Safirul stelar are o semnificaţie deosebita, pentru că el îi dirijează pe calea cea buna pe oameni ale căror năzuinţe ar putea fi puse în slujba întregii lumi.
                        Smaraldul : piatra iubiri adevărate poate clarifica relaţia de cuplu – în sensul dorit sau nedorit. Ea conferă forţa spirituală, vindecă congestiile, creează linişte interioară şi echilibru.
                        Peruzeaua : În antichitate simboliza cerul. Are o acţiune benefică deosebită asupra plămânilor şi gâtului. Deoarece conţine cupru, puterile sale vindecătoare sunt neobişnuite. Le este de mare folos persoanelor timide atunci când ies în lume, precum şi celor cu slăbiciune psihică şi fizică.
                        Turmalinul : este o piatră care se opune oricărui tip de negativism. Este permeabil, atât în sens fizic, cât şi psihic. Frumuseţea sa este un sprijin la naştere şi decese, la vârsta menopauzei şi în alte stări de tranziţiie.