ATENȚIE! Acest material este strict (și pur) informativ. Informațiile au fost scrise și expediate în regim de gratuitate, ele neobligându-vă să luați vreo atitudine neconformă cu voința dv. liberă. Puteți ține cont sau nu de ceea ce veți citi în rândurile de mai jos (dacă veți citi!). Mulțumesc pentru înțelegerea de care (sper că) veți da dovadă. PINUL Denumiri populare: brad de munte, chifăr, chin, jalcă, jneapăn, jep, molete, pin de munte, pinel, schin sau sihlă. Descriere: Pinul este un arbore înalt până la 30-40 metri, cu coroana rară, neregulată. Frunzele pinului sunt semicilindrice, drepte sau puţin răsucite, ascuţite şi de culoare verde-închis. Frunzele sunt dispuse câte 2 în teci lipicioase de culoare brună. Mugurii acestui arbore sunt ovoizi, lungi de 6-12 mm şi nerăşinoşi, care primăvara se alungesc şi devin lipicioşi. În tradiţia populară din răşina de pin se preparau alifii pentru răni şi bube. Amestecată cu untură de porc, această răşină se întindea pe o frunză de varză şi se folosea la umflături şi la junghiuri. Fiertura din vlăstari de pin se folosea în inflamaţia acută a căilor respiratorii şi în reumatism, iar în rahitism şi scrofuloză se puneau cataplasme cu această fiertură. Băile de cetină de pin se întrebuinţau în reumatism, scrofuloză şi insomnie. Utilizarea medicală a pinului: - Prin distilarea uscată a lemnului şi rădăcinilor de pin se obţin aşa-numitele gudroane vegetale, care sunt întrebuinţate în fitoterapie extern în tratamentul dermatozelor (psoriazis, eczeme, furuncule, iritaţiile sânului sau mucoaselor, răni care se închid greu) şi intern mai ales în bronşita cronică deoarece este un excelent modificator al secreţiei bronşice. Extern, gudronul de pin se administrează ca atare sau sub formă de spirturi, unguente şi săpunuri, în concentraţie de 5-20%. De asemenea, se pot face băi la cei slabi cu reumatism sau diferite dureri (se fierb mugurii în apă şi apoi se strecoară în cadă unde se stă timp de 20 minute). Intern, gudronul se va lua sub formă de apă de gudron cu un conţinut de 3-4% gudron de pin, câte 5-15 g de 3 ori pe zi. - Uleiul de pin se obţine prin distilarea cu vapori de apă din frunze şi ramuri tinere. Acest ulei întăreşte imunitatea organismului, ajută la afecţiunile cardio-vasculare (angină, arterioscleroză) şi se foloseşte pentru inhalaţii în afecţiuni respiratorii (faringite, bronşite, astm, catarul căilor respiratorii, congestii pulmonare, gripă, guturai, inflamaţiile căilor respiratorii însoţite de tuse, pneumonie). Se vor folosi inhalaţiile în soluţii alcoolice de 1-2 % (1 linguriţă la 500 ml apă clocotită). În plus, uleiul se recomandă şi în afecţiuni genito-urinare deoarece este diuretic, distruge viruşii şi microbii şi calmează inflamaţiile (cistite, litiaze urinare, uretrite, inflamaţiile aparatului urinar, congestii genitale în special feminine, impotenţă sexuală, leucoree şi vaginite). De asemenea, uleiul esenţial de pin negru este considerat ca fiind unul din uleiurile cele mai eficiente în tratarea oboselii şi stării de epuizare. - Ceaiul (decoctul) de pin este antiinflamator, revitalizant inclusiv al inimii şi sistemului nervos, îmbunătăţeşte circulaţia sângelui (elimină excesul de colesterol, stimulează muşchiul inimii, are efect antibiotic şi curăţă vasele de sânge), întăreşte imunitatea fiind vitaminizant, ajută în bolile respiratorii (este expectorant şi reface parenchimul pulmonar) şi ajută la afecţiunile aparatului urinar. Peste 2 linguri de frunze proaspăt zdrobite se toarnă 250 ml apă clocotită, se acoperă 10 minute, se strecoară şi se consumă 3 ceaiuri călduţe pe zi. Se poate prepara un ceai şi din 2 linguri de muguri zdrobiţi la 250 ml apă rece. Se lasă să clocotească, se acoperă 10 minute, se strecoară şi se poate folosi intern câte 3 ceaiuri pe zi. - Decoct extern - o mână de frunze se pun la fiert pentru 5 minute şi apoi se strecoară. Decoctul obţinut se utilizează pentru diferite băi sau spălături (inclusiv vaginale). - Tinctura - o mână de muguri se trec prin maşina de tocat, apoi se pun într-un borcan şi se adaugă peste ei o cantitate de alcool alimentar de 70 grade, de 2 ori cât înălţimea mugurilor. Se lasă la temperatura camerei timp de 15 zile bine astupat, agitând des. După această perioadă se strecoară şi se pot folosi câte 10 picături o dată diluat cu puţină apă. - Unguent - se amestecă o parte din tinctura de mai sus cu 2 părţi de unt sau grăsime (untură, lanolină, vaselină) şi se pune pe baia de apă până se evaporă tot alcoolul. Se va unge local în strat subţire (în afecţiuni dermatologice) şi se pansează locul afectat dacă este cazul. - Sirop - o mână bună de muguri sau frunze se mărunţesc şi se pun în 500 ml apă. Se fierb până va scădea apa la jumătate. Se va strecura şi apoi se va pune câte 60 g de zahăr la fiecare 100 ml de lichid. Se fierbe până devine de consistenţa unui sirop şi apoi se pune în sticluţe de capacitate mică. Se va lua câte o linguriţă în diluţie cu apă, siropul fiind foarte util pentru tuse. - Răşina se poate folosi ca o gumă de mestecat în afecţiunile de mai sus sau se foloseşte la prepararea supozitoarelor, ovulelor sau chiar a diferitelor creme. - Baie - se vor fierbe timp de o oră 2 mâini bune de frunze sau muguri în 5 litri de apă, apoi se strecoară în cadă, unde se va sta timp de 30 de minute la temperatura corpului. Este o baie care ajută la toate afecţiunile externe, dar este mai ales o baie reconfortantă pentru sistemul nervos (în principal în caz de stres). Pinul intră în compoziţia ceaiului antibronşitic 2.